Inainte de a incepe a citi acest articol va recomand sa porniti melodia de mai jos si sa opriti alte surse de poluare fonica. (recomandare suplimentara: ridicati usor volumul pentru a intra in atmosfera si a creste doza de dramatism)
In ritmuri de Wagner va invit sa parcurgeti cu mine un manifest in care razboiul, dragostea si agonia se contopesc si formeaza un intreg.
Draga Deivid (da tu, ala de pe vorbenpunga!), tin sa te anunt ca soldatul universal a fost activat pentru lupta, iar cuvintele tale nu sunt decat niste musculite lihnite de foame care si-au incheiat viata imbratisand un parbriz de Logan. Declar nula relatia noastra carnala si ingrop orice sentiment bun indreptat spre persoana ta fizica. Te reneg de la orice drum luxos cu caleasca regala romaneasca si iti voi oferi privilegiul de a ne impartasi experientele tale pe transportul in comun de acum incolo, sau in cazuri extreme, solitar in taxiul spre casa, in timp ce Renbo va folosi celalalt taxi, dotat cu aer conditionat, fete si program artistic pentru noaptea respectiva (“Spargatorul de nuci”). De asemenea impertinenta ta referitoare la parul meu nu ma face decat sa remarc ca tu acasa nu ai in posesie nici o oglinda, sau daca ai inseamna ca este plasata sigur pe jos, confundand parul de pe burta cu cel de pe cap. Asadar nu inteleg cum poti deschide subiectul atata timp cat si tu suferi de defrisari masive in podoaba capilara cu patrundere pe flancurile laterale. Nu pot ajunge decat la o singura concluzie, aceea ca esti un ipocrit cu prieteni care iti probeaza hainele inainte ca tu sa le cumperi, probabil suferind de un fetish pentru haine 2nd hand. Oricum din atatea rele trebuie scos la iveala si precizat faptul ca ai o calitate foarte rara, dar la care nu cred ca vei strange invidiosi; este vorba de “Sharing” (in traducere libera “luati-o toti si da-ti mai departe”). Procesul de sharing nu face rau nimanui, ba dimpotriva, descreteste frunti si relaxeaza muschii incordati dupa o zi de munca la agentia de turism (spre exemplu). Ma intorc la manifest, ca prea multa lauda strica si dorinta mea acerba nu este aceea sa te vad zambind ci gustand din propriul sange, chiar daca asta ar insemna in esenta tot o bucurie pentru tine, deorece efectuezi o recirculare a alcoolului. Nu esti decat o vodka ambulanta cu organele plutind in ea (sau ce a mai ramas din ele sarmanele caci le-ai chinuit mai mult decat discurile alea cu Adrian) care munceste asudand la procesul complex de a sta acasa, neplatind nici macar curentul care il consuma stand pe messenger. Barem de ti-ai construi o roata de hamster la scara ta, ai reduce problema platii curentului si ai reusi sa divortezi si de burta aia de tractorist cu ciroza. Incetez insa aici in a-ti da solutii, pentru ca ma tem ca o sa ajung sa-ti fiu si tampon sentimental pe perioada ta ciclica de suferinta pentru haine purtate. Un singur lucru mai am de adaugat, aliantele au fost formate, partile au fost delimitate, armele lucesc in razele soarelui stirb de ianuarie, cu vointele ascutite si privirile inclestate pornim la lupta cu sangele fierband in vene, alergand apasat pe campul de lupta si cu un singur tel suprem in mintea noastra: “Salata de vinete de la Gieta Blein, sau moarte Ronei!” – LA LUPTA!
P.S. Angelinule vezi ca te am in vizor, doar provoaca-ma si tu ca deja ai calcat pe bec cu nick’ul asta.
Nea Milanezul.
